TRENDHIM.RO – Magazin online de ceasuri și accesorii pentru bărbați
UN PIC DE ISTORIE – De ce purtăm ceasuri de mână
Dacă te gândești la accesorii masculine prin excelență, ceasul va fi în capul listei, cu siguranță. Acestea au devenit piesele centrale ale ținutelor noastre, dar de puțin peste un secol am început să le purtăm regulat.
Se spune că regina Elisabeta I a Angliei a avut o brățară cu un “ceas” funcțional încă din secolul al XVI-lea, dar până când nu am început să le folosim pentru a coordona atacurile din timpul Primului Război Mondial, ceasurile de mână erau purtate doar de sexul frumos. Bărbații aveau ceasuri de buzunar.
Primul ceas de mână cu cuarț a apărut pe piață în 1969, ceea ce a făcut ca mecanismul ceasului să fie mai fiabil, mai precis și mult mai ieftin decât cel mecanic. Mecanismele mecanice erau comparativ mai mari, mai grele, mai scumpe și mai puțin precise. Te-ai gândi că au dispărut complet de pe piață la apariția ceasului cu cuarț, nu-i așa? Nu chiar.
În primul rând, ceasurile cu cuarț nu sunt deosebit de arătoase. Cei mai mulți dintre noi avem mai multe ceasuri și, de-a lungul anilor, știm prea bine frustrarea de a scoate unul din cutie doar pentru a descoperi că nu mai are baterie. În era sustenabilității, ideea de a renunța la baterii ori de câte ori este posibil este, de asemenea, o propunere foarte atractivă. În timp ce unii privesc spre viitor pentru idei de îmbunătățire a sistemului, răspunsul, în acest caz, se află într-o întoarcere la clasic.
În 1760, ceasornicarul André Charles Caron a vrut să le arate clienților săi complexitatea mecanismului ceasului, așa că a îndepărtat cadranul unuia dintre ceasurile sale de buzunar, expunând dansul hipnotizant din centrul acestuia. Clienții săi au fost complet uimiți. De asemenea, acesta și-a dat seama că, prin îndepărtarea cadranului și a altor părți metalice menite să ascundă mecanismul de ceasornicărie, își putea face ceasurile mai ușoare și mai subțiri decât cele ale concurenților săi. Astfel a luat naștere ceasul schelet.
TRĂIASCĂ DANTE
Ceasurile Dante sunt inspirate de dorința noastră de a renunța la alimentarea cu baterii, îmbinând în același timp un sentiment de măiestrie clasică cu cel de estetică modernă. Am găsit echilibrul perfect într-un ceas care folosește mișcarea încheieturii tale ca sursă de energie și își expune inima care bate, păstrând în același timp cadranul ușor de citit.
Fiecare accesoriu pe care îl realizăm începe cu un briefing – un document intern care descrie de ce dorim să realizăm un anumit obiect. Ceasurile de tip schelet de calitate sunt adesea extrem de scumpe, iar cele accesibile sunt nefiabile sau fabricate din materiale de proastă calitate. Am vrut să schimbăm această situație prin realizarea unui ceas care să maximizeze raportul calitate/preț. Acest lucru a însemnat să analizăm totul, de la materiale, la mecanisme și la tratamente de suprafață, cu un set de ochi imparțiali, examinând unde putem obține cel mai mare randament pentru investiția făcută.
Designul unui ceas de tip schelet începe cu mecanismul său. Analizând oferta mai multor producători de mecanisme, am găsit combinația perfectă de accesibilitate și precizie în Seagull ST1646, un mecanism renumit pentru fiabilitatea sa. Designerii noștri au schițat idei care să expună cele mai active părți ale mecanismului – roata de echilibrare, arcul principal, regulatorul și cordajul – acoperind în același timp părțile mai puțin atractive, cum ar fi tija de înfășurare. Acest lucru ne-a oferit, de asemenea, un mic spațiu frumos pe care să putem afișa logo-ul Seizmont.
PERFECȚIUNEA ESTE UN PROCES CONTINUU
Iterație după iterație, ne-am apropiat de ceva de care eram din ce în ce mai mulțumiți. Cel mai bun design a fost apoi trimis la mai mulți producători pentru mostre. Nu numai că am testat riguros aceste mostre, dar le-am și folosit pentru a alege cea mai durabilă și mai atractivă colorare a suprafeței. Acoperirea PVD pe oțel inoxidabil chirurgical s-a dovedit a fi combinația cea mai rezistentă și cea mai estetică, iar atunci când a fost realizată la scară industrială, a permis obținerea unei carcase de ceas remarcabil de accesibilă și de durabilă.
Decizia de a expune sau nu rotorul (greutatea din spate care menține ceasul înfășurat în timp ce îți miști brațul) a fost, de asemenea, o dezbatere interesantă. Pe de o parte, îl vezi foarte rar atunci când ai ceasul la mână, așa că de ce să te deranjezi să îl expui. Un spate de sticlă este mai scump decât un spate din oțel inoxidabil și este mai ușor să ții apa afară cu o placă solidă. Pe de altă parte, pentru cei interesați de modul în care funcționează ceasurile mecanice automate (ceea ce se aplică majorității dintre noi care optăm pentru ceasuri cu schelet), rotorul, resortul și cordajul din spate sunt la fel de fascinante ca și cele din față. Dar dacă intenționezi să le expui, ar fi bine să te asiguri că arată bine. Și cu siguranță arată bine.
Decizia finală pe care a trebuit să o luăm a fost între sticlă minerală și cristal de safir. Proiectele noastre inițiale prevedeau sticlă minerală, dar, odată ce am văzut cât de puternic am putut face restul ceasului cu oțel inoxidabil chirurgical și cu un strat PVD de înaltă calitate, era normal să ne asigurăm că și cristalul va ține pasul, astfel încât întregul ceas să fie rezistent la zgârieturi și la pătare. Cristalul de safir este mult mai rezistent decât sticla minerală și, chiar dacă aceasta a crescut puțin prețul, am ajuns să avem un ceas de care suntem cu adevărat mândri și care este accesibil pentru toată lumea.
