Nu trebuie să fii un foarte fin degustător pentru a constata că între diferitele tipuri de whisky există anumite diferențe în ceea ce privește gustul, aromele și gradul de tărie.
Cum whisky-ul se numără printre cele mai cunoscute băuturi din întreaga lume, era și firesc să avem la dispoziție o multitudine de sortimente, ceea ce face alegerea oarecum dificilă.
Evident, criteriul principal îl reprezintă gusturile fiecăruia, însă există și anumite detalii de care e bine să ții cont atunci când alegi un whisky. Dacă vrei să știi care sunt acestea, toarnă-ți un pahar și continuă lectura acestui material până la sfârșit!
Whisky-ul a fost creat de irlandezi, iar metoda de preparare a fost preluată ți îmbunătățită de scoțieni, care și-au creat la rândul lor propria băutură. Nu a trecut mult până când whisky-ul a ajuns și peste Ocean, unde a devenit în scurt timp cea mai îndrăgită băutură. Astfel, pe lângă distileriile din Irlanda și Scoția, whisky-ul a început să fie produs și în Statele Unite iar mai apoi în Canada, Japonia și alte părți ale lumii.
Mai nou, de curând a fost lansat și primul whisky produs în România.
Ingredientele, cantitățile folosite și metodele de preparare diferă de la o regine la alta, de aceea o sticlă de whisky american are proprietăți diferite față de una de whisky irlandez, scoțian sau din altă parte a lumii.
Whisky-urile produse în Irlanda pot fi găsite sub denumirea de „Irish wiskey”, cele din Scoția sunt denumite „Scotch”, iar cele produse în distileriile americane se numesc „Whiskey”.
Cu cât este ținut mai mult la maturat, cu atât calitatea unui whisky crește, desăvârșindu-și gustul și aromele. În țările cu o bogată tradiție în producerea acestei băuturi există reglementări clare în ceea ce privește perioada de maturare, care în Irlanda și Scoția trebuie să fie de minim 3 ani, iar în Statele Unite de cel puțin 2 ani.
Cunoscătorii spun că adevăratele calități ale unui whisky sunt puse în valoare după 10-15 ani de stat la maturat, iar băuturile cele mai fine au o perioadă de maturare de cel puțin 20 de ani.
Este un detaliu mai puțin cunoscut, dar de care depinde în bună măsură aroma finală și gustul unui whisky bun. Acesta ține de tipul butoiului în care băutura a fost ținută la maturat. În ceea ce privește materialul, lucrurile sunt foarte clare pentru că este o regulă unanim respectată, care presupune ca whisky-ul să fie păstrat doar în butoaie de stejar.
Totuși, un whisky ținut în butoaie noi de stejar va avea un finish diferit față de un altul din aceeași producție maturat în butoaie mai vechi. Se obișnuiește ca whisky-ul să fie păstrat în butoaie în care au fost ținute anterior alte băuturi. Astfel, pe parcursul perioadei de maturare, aromele whisky-ului se combină cu cele ale băuturilor anterioare, ale căror molecule rămân îmbibate în lemnul butoaielor.
Prin urmare, un whisky maturat într-un butoi de sherry va avea un finish diferit față de unul maturat într-un butoi folosit pentru maturarea coniacului sau a altor băuturi.
Primul ingredient folosit pentru o obține whisky a fost orzul, iar treptat, pe măsură ce băutura s-a răspândit în întreaga lume, distileriile au diversificat lista de ingrediente. Și în prezent whisky-ul irlandez se produce doar pe bază de orz, în timp ce în alte regiuni sunt folosite și alte ingrediente, precum secara, grâul porumbul și chiar orezul – dacă vorbim de whisky-ul japonez.
Contează foarte mult și modul în care sunt combinate aceste ingrediente precum și metodele folosite pentru uscarea și distilarea cerealelor.
Toate aceste detalii le poți găsi pe orice sticlă de whisky, de aceea este recomandat să studiezi cu atenție eticheta înainte de a lua o decizie.